Stai! ce faci?

Stai! ce faci? Încerci să mă săruți? sau îmi vorbești de dragoste? copil fiind nu-nțelegeam nimic. crescînd,văzînd cu ochii fără a-mi ieși la suprafață. n-aș fi crezut că tu,tot acolo ești. Și sufletul meu îți este castel. Un castel gol pentru că nu-nțeleg sau griul pronunțat nu mă lasă? Sau nu-mi suflă-n mintea-mi-mbolnăvită. Dilemă? Nu! Acum am înțeles că sînt prea ocupat sau nu n-am înțeles.

Război...

Plutesc în derivă
În josul rîului,deopotrivă
Privind cu ochi-nchiși
Împins de nuferii aprinși.

Plutesc în voia sorții
Văzînd în mersul bolții
Doar stele vinovate
De haosul lăsat în spate.

Din culisele-i desprinse
Venind tot repede,aprinse,
Gonind în ritm astmatic
Războiul,mic, zănatec.

Bolta,umplînduse de ceață
Vestind de un război,pe față...

Tu? Te-am așteptat!

Să pun de unde nu-i
Să scot de unde este,
Aș vrea acum să spui
Că putem trece peste.

Însă pentru ea,a nimănui
A mea de-ndată o făcui,
Scrîșnind din dinți,alunecos,
Valid,rostesc cuvintele,zelos.

Să văd ce are acum de zis
Să simt dacă totul a fost vis
Să privesc în zare către infinit
Să muncesc mai departe,subit.

Mă refer direct la o boală,
Considerînd că totu-i o răscoală,
Conspir către infinit
Și spun cu voce tare „c-am iubit”.

Am iubit și poate mai iubesc
Dar încontinuu mă feresc.
Ca și la ruleta rusească
O las pe ea să mă găsească.

Element

Foc de lanuri și de grîne,
Foc de cînt să mai aline,
Foc de soare arzător,
Foc cu dragoste,fior.

Vînt duios de primăvară,
Vînt selec,mare povară,
Vînt forțat,trecut,neant,
Vînt închis asfixiant.

Plouă-ncet anticipant
Plouă rar comunicant,
Plouă pe pămîntul ud
Plouă pe pămîntul crud.

Pămînt lucrat cu dragoste
Pămînt, crescînd o pacoste,
Pămînt distrus de omenire
Pămînt pătrat în devenire.

Privesc

Într-un surîs de dimineață
Scriam deschis într-o prefață
Averi viețuitoare ce mocnesc,
Echilibrînd,averea,eu privesc.

Și mă gîndesc iar ce-o să fie.
Mă gîndesc la poezie?
Nu - privesc ades spre viitor
Iar spre trecut,nu mai cobor.

Încerc o frază complexivă
Cîntare mică dispersivă,
Foc și neant privesc
De multă vreme am încetat să mai iubesc.

Fără chip de suferințe
Dorințe peste dorințe,
Să-mplinim visurile toate
Deja, acum nu se mai poate.

Amor Extaz Neant

Sînt între noi lucruri,dar vreau să mă retrag.
Sînt între noi versuri,dar vreau să le sparg.
Sînt între noi visuri,dar vrei să le ai.
Între noi sînt săruturi,să le lași fără grai.
Pipăiri multe care stau să aștepte
Așteaptă încet,sub o grămadă de drepte
Veșnic alunecă peste păru-i distins
Grămezi de săruturi...Stau ne atins.

De ce aș vrea să scap de tine-odată
Pentru că stai cu inima sfărmată
În milioane de bucăți cristalizate,
Adunîndule-n neant, acolo, mai departe.

Și da poate că piesa pe care acum o joc
E hilară ca luna, dacă îi dai foc,
Nimic nu mai poate schimba acest amor
Extaz plin de neant, murind acel actor.

Mai întîi senzații și apoi răspunsuri...

Mai întîi senzații și apoi răspunsuri
De ce să sufăr la micile-mi neajunsuri?
Să scap spre bolta cea pecetluită
De inima-mi prea hăituită,
Dar chiar, de ce să scap de-al meu destin
Dacă-mi iubesc neamul meu creștin,
Dacă-mi iubesc mama, și plaiul mi-l iubesc,
Dacă-mi iubesc traiul, și țara mi-o iubesc,
Dacă ai ști dragă cititor
De cîte ori m-a cuprins acel fior,
Și scînteia luminoasă, în mine se zbătea,
Dacă ai vrea un minut să fii îm pielea mea.
Dar nu-nțeleg o singură-ntrebare
Să mai rămîn aici,cînd viața mi-i o simulare?
Am ochi și văd ce se petrece-n lume,
Dar totuși vreau să rămîn să-mi fac un mic renume.