Țara Nimănui!

În tot ce-a fost și acum ce este
Ștefan a venit cu-o mare veste,
Că i-a caftit pe turci la Podu-Nalt
Dacă trăiau acu,se alegeau în gură cu-astfalt
Dar acum prezentu e crud
Confuz,vreau s-ajung la Hollywood
Și simnt în mine o stare de bine
Fără cuvinte,fără hărți haine!
Sentimente tîmpite,rime otrăvite,
Călcate-n picioare,cine vrea să profite?
De acest război unam
Arzînt,robul într-un suman
Lăsat moștenire de la al său tată
Pe umerii goi de ani uitată.
O țară ce n-are viitor
În umbră, avînd un vrăjitor.
Țipînd de marea noastră rușine,
Comparîndu-ne cu-n vagabond cîine
Ce aspirăm pentru-o buca-de pîine
Visuri mărețe,visuri divine.
Oamenii își dau foc,că n-au de mîncare
Spre abis avem, amplificare.